08/09/2026
🔥Clasele de incendiu
🔥 CLASA B – INCENDII DE LICHIDE INFLAMABILE ȘI SOLIDE LICHEFIABILE
Incendiile de clasă B sunt printre cele mai periculoase intervenții pentru pompieri, deoarece implică produse care pot arde rapid, pot degaja cantități mari de căldură și vapori inflamabili și pot genera, în anumite condiții, explozii sau reaprinderi.
Potrivit Ghidului privind tehnica și tactica stingerii incendiilor – ISU 04, clasa B cuprinde incendiile de lichide sau solide lichefiate, precum hidrocarburile, gudronul, smoala, grăsimile, uleiurile, vopselele, lacurile, alcoolii, cetonele, solvenții și alte produse chimice.
🔥 Ce caracterizează incendiile de clasă B?
La aceste incendii, de regulă, nu arde masa lichidului în profunzime, ci vaporii degajați de suprafața acestuia. Acești vapori se amestecă cu aerul și, dacă se află în domeniul de inflamabilitate și există o sursă de aprindere, arderea se poate declanșa foarte rapid.
ISU 04 subliniază că produsele încadrate în clasa B nu prezintă particularitatea arderii mocnite, specifică unor materiale solide din clasa A. Astfel, dispariția flăcărilor înseamnă, în principiu, eliminarea focarului activ, însă este necesară în continuare răcirea pentru a preveni reaprinderea.
Capacitatea unui lichid de a se inflama depinde în mod esențial de punctul său de aprindere, iar aprinderea bruscă se poate produce dacă amestecul de vapori și aer ajunge la temperatura de autoaprindere.
🧪 Cele trei mari situații întâlnite la clasa B
ISU 04 diferențiază trei categorii principale:
1. Lichide inflamabile nemiscibile cu apa
Exemple: benzină, petrol, multe uleiuri și hidrocarburi.
2. Lichide inflamabile miscibile cu apa
Exemple: anumite tipuri de alcool și solvenți polari.
3. Substanțe solide care se lichefiază prin încălzire
Exemple: anumite tipuri de ceară, parafină, gudron sau produse similare.
Această diferențiere este foarte importantă deoarece agentul de stingere și tehnica de aplicare nu sunt identice.
💧 De ce apa nu este întotdeauna soluția?
Una dintre cele mai importante reguli pentru pompieri la clasa B este că apa nu trebuie folosită mecanic, fără evaluarea produsului implicat.
Pentru lichide precum benzina, petrolul, uleiurile sau eterurile, ISU 04 arată că acestea sunt, în general, imposibil de stins cu apă, cu excepția unor incendii mici în care poate fi utilizat un jet de apă pulverizată.
Problema este că multe dintre aceste lichide: sunt mai ușoare decât apa; plutesc pe suprafața acesteia; pot fi deplasate de jet;
pot răspândi incendiul pe o suprafață mai mare.
De aceea, un jet compact de apă aplicat direct asupra unei bălți de combustibil poate produce o situație mai gravă.
🫧 Spuma – agentul principal pentru suprafețe mari de lichide combustibile
ISU 04 prezintă spuma ca principal agent de stingere pentru lichidele combustibile mai ușoare decât apa, depozitate în rezervoare sau scurse și acumulate în strat.
Spuma acționează prin:
izolare – formează un strat între lichid și aer;
înăbușire – limitează accesul oxigenului;
răcire – prin apa conținută în soluția spumantă;
reducerea evaporării – limitează degajarea vaporilor inflamabili.
Aceasta este cheia intervenției: la clasa B nu este suficient să „lovim flacăra”; trebuie să separăm combustibilul de atmosferă și să limităm degajarea vaporilor.
🚒 Cum se aplică corect spuma?
La incendii de lichide, spuma trebuie aplicată cât mai blând posibil.Jetul nu trebuie, de regulă, proiectat violent direct în lichid, deoarece poate:
agita suprafața; sparge pelicula deja formată; dispersa combustibilul; mări suprafața incendiată.
În practică, spuma se poate aplica prin dirijarea ei pe un perete, pe marginea rezervorului sau prin depunere progresivă pe suprafața lichidului, astfel încât stratul de spumă să se formeze continuu și stabil.
ISU 04 arată că, pentru eficiență maximă, spuma trebuie să fie compactă, omogenă, persistentă și suficient de stabilă încât să formeze o pătură continuă.
🧯 Pulberea – foarte eficientă pentru focare mici și atac rapid
Pentru incendiile de mică intensitate, ISU 04 indică pulberea ca agent eficient.
Pulberea are avantajul unei acțiuni rapide asupra flăcării, întrerupând reacția chimică de ardere.
Dar există și o limitare importantă: pulberea nu asigură o răcire semnificativă.
Așadar, chiar dacă flacăra este stinsă imediat, lichidul poate rămâne suficient de fierbinte pentru a degaja în continuare vapori inflamabili și pentru a se reaprinde.
De aceea, după atacul cu pulbere, poate fi necesară: răcirea; aplicarea unei pături de spumă; eliminarea surselor de aprindere; monitorizarea atmosferei.
🧯 CO₂ – util în anumite situații
Pentru anumite incendii de lichide miscibile cu apa și pentru focare de dimensiuni limitate, ISU 04 indică și utilizarea dioxidului de carbon.
CO₂ acționează în principal prin reducerea concentrației de oxigen din zona de ardere și are avantajul că nu lasă reziduuri.
Totuși, eficiența sa scade în spații deschise sau bine ventilate, unde gazul se dispersează rapid.
🍶 Lichidele miscibile cu apa
Un exemplu important îl reprezintă alcoolii.
ISU 04 arată că incendiile pe suprafețe mici pot fi stinse cu jet pulverizat de apă. Pentru suprafețe mai importante pot fi eficiente CO₂ și pulberea.
În cazul utilizării spumei, ghidul recomandă verificarea compatibilității emulsorului cu produsul incendiat și cu modul de aplicare.
Acest aspect este esențial în intervențiile moderne: nu orice spumă este potrivită pentru orice lichid.
⚠️ Riscul de propagare prin scurgere
Un incendiu de clasă B se poate deplasa odată cu lichidul. Dacă un rezervor, o conductă, un recipient sau o instalație tehnologică se fisurează, combustibilul se poate scurge: pe pardoseală;
prin rigole; în canalizare;
spre alte încăperi; spre alte instalații; în zone în care există surse de aprindere.
Astfel, focarul poate apărea la distanță de punctul inițial al avariei.
Pentru comandantul intervenției este esențială identificarea rapidă a: sursei scurgerii, traseului lichidului și direcției posibile de propagare.
💥 Vaporii inflamabili – pericolul invizibil
Una dintre cele mai mari amenințări la clasa B o reprezintă vaporii inflamabili.
Aceștia pot: forma amestecuri explozive cu aerul; migra la distanță; pătrunde în subsoluri, canalizări sau spații joase;
ajunge la o sursă de aprindere;
produce o aprindere la distanță și revenirea flăcării spre sursă.
În teren, lipsa flăcării nu înseamnă lipsa pericolului.
După stingere, atmosfera trebuie considerată în continuare potențial periculoasă până la confirmarea contrariului.
🌡️ Răcirea recipientelor expuse
Dacă în zona incendiului există:
rezervoare; butoaie; recipiente;
conducte; instalații tehnologice; recipiente cu gaze lichefiate sau comprimate,
acestea trebuie evaluate și, după caz, răcite de la distanță, pentru reducerea riscului de cedare, explozie sau propagare.
ISU 04 atrage atenția asupra răcirii recipientelor cu lichide inflamabile și gaze comprimate sau lichefiate aflate în zona afectată.
🔥 Stingerea flăcării nu este ultimul pas
La clasa B, după stingerea flăcării trebuie urmărite:
temperatura lichidului; degajarea vaporilor; integritatea stratului de spumă;
existența unor surse de reaprindere; eventualele scurgeri; acumulările de vapori în spațiile joase.
ISU 04 subliniază că stingerea completă necesită, în general, și o etapă de răcire.
🚒 Reguli tactice pentru pompieri
La intervențiile de clasă B, câteva reguli sunt esențiale:
Identifică produsul care arde.
Nu toate lichidele au aceleași proprietăți și nu toate acceptă aceiași agenți de stingere.
Oprește alimentarea cu combustibil, dacă este posibil.
Un incendiu alimentat continuu nu poate fi controlat eficient doar prin atac asupra flăcării.
Protejează personalul împotriva radiației termice.
Evită poziționarea în direcția de curgere a lichidului.
Nu pătrunde inutil în bălți sau scurgeri de combustibil.
Elimină sursele de aprindere din zona vaporilor.
Răcește recipientele expuse.
Aplică spuma controlat, fără a sparge pelicula formată.
Asigură permanent o cale de retragere.
⚠️ Greșeli frecvente la incendiile de clasă B
Cele mai periculoase erori sunt:
folosirea jetului compact de apă direct asupra lichidului; atacul exclusiv asupra flăcării, fără oprirea scurgerii; neglijarea vaporilor după stingere; intrarea pompierilor în zona de scurgere; aplicarea brutală a spumei; folosirea unei spume incompatibile cu produsul; neprotejarea rezervoarelor din vecinătate;
lipsa monitorizării după lichidare; considerarea incendiului stins imediat după dispariția flăcării.
🧪 Exemple tipice de incendii de clasă B
În această categorie pot intra incendii la: benzină • motorină • petrol • uleiuri minerale • solvenți • lacuri • vopsele • alcool • cetone • parafină și alte produse lichefiabile.
În practică, le putem întâlni la:
depozite petroliere; rafinării;
stații de carburanți; hale industriale; ateliere de vopsitorie; instalații tehnologice; cisterne;
vehicule; depozite de solvenți și produse chimice.
🔎 De reținut
Clasa B = lichide inflamabile și solide lichefiabile.
Agentul de stingere se alege în funcție de: tipul produsului • suprafața incendiului • miscibilitatea cu apa • temperatura produsului • modul de depozitare • existența scurgerilor • compatibilitatea spumei.
În linii mari:
🫧 Spumă – principală pentru suprafețe mari de lichide combustibile.
🧯 Pulbere – eficientă pentru atac rapid și focare mici.
CO₂ – util în anumite situații și spații controlate.
💧 Apă pulverizată – doar în situațiile în care produsul și tactica permit acest lucru.
🚒 Principiul practic
La clasa B nu trebuie stinsă doar flacăra. Trebuie controlate combustibilul, vaporii, temperatura și posibilitatea de reaprindere.
📚 Sursa oficială
„Ghid privind tehnica și tactica stingerii incendiilor – Nivel I – Tura de serviciu – ISU 04”, care definește clasa B și prezintă principalele categorii de lichide și agenții de stingere utilizați.
