23/12/2025
E Ajunul mâine …Armistițiul de Crăciun, făcut pe loc de soldați în Primul Război Mondial, arată că războaiele sunt decise de cei care nu vor lupta niciodată în ele și că oamenii simpli n-au nimic unii cu alții. Doar mor degeaba…
În decembrie 1914, când Primul Război Mondial făcea ravagii în Flandra (Belgia), soldații britanici și cei germani înghețau în tranșee mizere, pline de noroi, despărțiți de doar câteva zeci de metri.
Ajunul acelui Crăciun a adus o minune.
Soldații germani au așezat de-a lungul tranșeelor mici brazi luați din păduri, iar în seara de Ajun, din tranșeele germane, un soldat a început să cânte „Stille Nacht”.
Englezii au răspuns imediat, cântând colinde în engleză. Inamicii au început să cânte și să se aplaude reciproc.
Încurajați, soldații au ieșit din tranșee, unul câte unul, neînarmați, cu mâinile ridicate.
A fost primul mare armistițiu din istorie făcut de soldați, nu de generali și politicieni.
Inamicii de moarte din tranșee și-au strâns mâinile și au făcut schimb de cadouri improvizate: țigări, rații de mâncare…
A doua zi, generalii au ordonat reluarea imediată a focului, sub amenințarea curții marțiale pentru trădare.
Totuși, zile întregi după Crăciun, soldații au tras intenționat în aer, refuzând să-și ucidă noii prieteni făcuți în seara de Ajun.
În ianuarie 1915, The Illustrated London News a spus pentru prima dată povestea pe prima pagină:
„Lumina păcii în tranșee în noaptea de Crăciun”
Armistițiul de Crăciun din 1914 rămâne dovada că războaiele sunt decise de politicieni, dar sunt purtate de oameni care n-au nimic de împărțit unii cu alții.
Englezul George Orwell avea să scrie peste ani:
"𝙏𝙤𝙖𝙩𝙖̆ 𝙥𝙧𝙤𝙥𝙖𝙜𝙖𝙣𝙙𝙖 𝙙𝙚 𝙧𝙖̆𝙯𝙗𝙤𝙞, 𝙩𝙤𝙖𝙩𝙚 ț𝙞𝙥𝙚𝙩𝙚𝙡𝙚, 𝙢𝙞𝙣𝙘𝙞𝙪𝙣𝙞𝙡𝙚 𝙨𝙞 𝙪𝙧𝙖 𝙨𝙪𝙣𝙩 𝙨𝙥𝙪𝙨𝙚 𝙙𝙚 𝙘𝙚𝙞 𝙘𝙖𝙧𝙚 𝙣𝙪 𝙫𝙤𝙧 𝙡𝙪𝙥𝙩𝙖 𝙣𝙞𝙘𝙞𝙤𝙙𝙖𝙩𝙖̂ 𝙞𝙣 𝙧𝙖̆𝙯𝙗𝙤𝙖𝙞𝙚𝙡𝙚 𝙥𝙚 𝙘𝙖𝙧𝙚 𝙚𝙞 𝙡𝙚 î𝙣𝙘𝙪𝙧𝙖𝙟𝙚𝙖𝙯𝙖̆"